Sărutând o fată nu a existat nicio erecție

sărutând o fată nu a existat nicio erecție

Bucureşti : Editura Trei, Psihologie practică Bihliogr. ISBN I. Borş, Alexandra trad.

Îi datorez mulţumiri şi agentului meu literar Caradoc King, pentru sfaturile şi încurajările sale, Marthei Lishawa şi Lindei Shaughnessy de la A. În final aş dori să le adresez mulţumiri speciale lui Peter du Preez, Michael Argyle şi Desmond Morris de la care am învăţat atât de multe din lucrurile pe care le ştiu azi şi care m-au încurajat şi mi-au stârnit interesul pentru studierea comportamentului uman.

Lucrurile nu stau neapărat la fel şi cu indicatorii comportamentali conecşi care sunt legaţi de o anumită activitate.

motive de erecție agravate

De exemplu, când două persoane sunt prezentate, faptul că dau mâna nu spune la fel de mult ca felul în care o fac. Cât de strâns apucă mâna celuilalt, cum îşi orientează palma, cât entuziasm arată, cât de mult încearcă să domine, cuvintele pe care le folosesc pentru a se saluta - toate acestea sunt indicatori comportamentali conecşi.

om suge penisul

În cadrul ritualului de salut ei arată cum este sărutând o fată nu a existat nicio erecție persoană şi ce încearcă să obţină de la celălalt. Dacă un indicator comportamental este o acţiune sau modul în care este realizată aceasta depinde în general de frecvenţa acţiunii în societate.

Să luăm ca exemplu două societăţi, una în care bărbaţii se salută de obicei printr-un sărut pe obraz şi alta în care acest gest este foarte rar. Când doi bărbaţi se sărută pe obraz în prima societate, fac pur şi simplu ce face toată lumea.

De aceea, gestul în sine nu aduce prea multe informaţii — nu spune nimic despre relaţia lor. Totuşi felul în care se acasa mareste penisul ne poate spune foarte multe despre relaţia lor.

De unde știu când revin la normal? - Creierul tău despre porno

În a doua societate situaţia tinde să fie inversată. Aici, când doi bărbaţi se salută printr-un sărut pe obraz fac un lucru ieşit din comun.

remediu real pentru mărirea penisului

Aici gestul în sine şi mai puţin felul în care este făcut transmite informaţii despre relaţia lor. La poker există două aptitudini esenţiale — una este capacitatea de a-ţi ascunde sentimentele, astfel încât ceilalţi jucători să nu ştie dacă partenerul are o mână proastă sau o chintă royală.

Aceasta se numeşte aptitudinea de a păstra o figură im- Gesturile care ne trădează 13 placabilă — capacitatea de a nu fi citit de ceilalţi. Cealaltă aptitudine esenţială este aceea de a descifra comportamentul altor persoane — de a deduce ce fel de cărţi au prin simpla observare a acţiunilor lor şi ascultare a mesajelor verbale transmise, în timp ce dumneavoastră ca jucător de poker căutaţi în comportamentul partenerilor indicii care să vă arate ce se întâmplă, ei fac tot posibilul ca să vă inducă în eroare.

Şi situaţia inversă este valabilă — în timp ce partenerii dumneavoastră de joc încearcă să descopere ce puneţi la cale, dumneavoastră faceţi tot ce puteţi pentru a vă asigura că nu furnizaţi nici un indiciu sau că îi puneţi pe o pistă greşită. Una dintre modalităţile în care un jucător de poker îşi poate ameliora jocul este învăţând să recunoască legăturile dintre acţiunile adversarilor, cărţile pe care le au în mână şi mişcările pe care le fac.

erecție rapidă ce să faci în legătură cu asta

Poate începe să fie mai atent la detalii, de exemplu, la modul în care adversarul îşi ţine cărţile, la felul sărutând o fată nu a existat nicio erecție care îl priveşte, în care îi cere cărţi, la mişcările mâinilor lui, la modul în care se joacă cu ochelarii — lista de gesturi potenţial revelatoare este nesfârşită.

Mike Caro a studiat o viaţă întreagă indicatorii comportamentali din jocul de poker şi felul în care se dau de gol jucătorii, oftând, fredonând o melodie, bătând cu degetele în masă, trăgând de timp, verificându-şi cărţile şi încercând să construiască piste false. De exemplu, în Rounders este o partidă demonstrativă de poker între Mike, eroul principal interpretat de Matt Damonşi Teddy KGB, un gangster rus interpretat de John Malkovich care adoră să desfacă şi să mănânce prăjituri chinezeşti în timpul partidelor.

Mike câştigă în final partida descoperind că rusul desfăcea prăjitura lângă ureche, atunci când avea o mână bună şi în faţa ochilor săi, atunci când încerca o cacialma! Jucătorii de poker trebuie să se gândească la multe lucruri în acelaşi timp.

Pe lângă faptul că trebuie să decidă cum proce- 14 Peter Collett dează în continuare, aceştia încearcă constant să submineze tentativele adversarului de a le înţelege strategia, făcând în acelaşi timp tot ce pot pentru a vedea dincolo de mijloacele de apărare ale celorlalţi jucători. Totul pare foarte complicat dar în realitate nu este mai complicat decât majoritatea lucrurilor pe care le facem de fiecare dată când intrăm în relaţie cu o altă persoană.

În contactele noastre zilnice, încercăm constant să proiectăm o anumită imagine despre noi, şi partenerii noştri procedează la fel. In timp ce aceştia încearcă să descopere ce gândim noi cu adevărat, noi facem acelaşi lucru.

Şansele noastre de succes ca şi cele ale jucătorului de poker vor depinde întotdeauna de cât de atenţi suntem la reacţiile celuilalt şi de capacitatea noastră de a recunoaşte şi înţelege indicatorii din comportamentul lor. Definirea indicatorilor comportamentali Indicatorii comportamentali din viaţa de zi cu zi au un conţinut ridicat de informaţie. Felul în care staţi când vorbiţi cu cineva, felul în care vă mişcaţi picioarele, mâinile, ochii şi sprâncenele — spun multe despre gradul de implicare în conversaţie şi despre atitudinea fundamentală faţă de celălalt.

Toate acestea afectează şi modul în care vorbiţi cu partenerul şi frecvenţa cu care sunteţi întrerupt. Felul în care vă aranjaţi braţele şi picioarele când vă aşezaţi oferă şi el o multitudine de informaţii despre dispoziţia şi intenţiile dumneavoastră, arătând dacă vă simţiţi dominant sau supus, preocupat sau plictisit, implicat sau detaşat.

Modul în care zâmbiţi — muşchii faciali pe care îi folosiţi şi viteza cu care îi solicitaţi — arată dacă sunteţi într-adevăr fericit, dacă vă prefaceţi, dacă minţiţi sau spuneţi adevărul, dacă sunteţi anxios, nefericit, sigur sau nesigur pe capacităţile dumneavoastră.

Atitudini moderne ale femeilor față de sărutarea mâinilor

Şi întreruperile discursului conţin foarte multe informaţii. Deci nu orice acţiune este un indicator — numai acţiunile care transmit informaţii despre o persoană.

Desigur, există acţiuni pe care nu le recunoaştem ca indicatori comportamentali pentru că nu am descoperit încă ce spun ele despre persoană. Acestea sunt indicatori comportamentali nedescifraţi. Când ajun- gem să înţelegem care este legătura lor cu stările lăuntrice ale altor persoane, se vor adăuga şi ei la lista de indicatori comportamentali. Un factor care decide dacă acţiunea va fi observată sau nu este dimensiunea ei. Mişcările largi, expansive ale corpului, de exemplu, au o probabilitate mai mare de a atrage atenţia.

Mai ales atunci când sunt vizibile mai mult timp. Mişcările mici, pasagere, pe de altă parte, sunt deseori ignorate fie pentru că nu sunt mult timp observabile, fie pentru că sunt eclipsate de alte acţiuni. Deşi acţiunile largi sunt mai vizibile, nu este obligatoriu să fie şi observate sau înţelese în mod automat. Cum îi spunea şi Sherlock Holmes doctorului Watson — putem să vedem dar nu întotdeauna şi observăm.

Nu este suficient să observăm că cineva a adoptat o anumită postură sau a folosit o expresie facială neobişnuită. Trebuie să şi recunoaş- 16 Peter Collett tem ce ne comunică postura sau expresia respectivă despre persoana sărutând o fată nu a existat nicio erecție faţa noastră.

Dacă studiem evoluţia indicatorilor comportamentali vom descoperi că unii au tendinţa de a se amplifica iar alţii de a se estompa. În domenii ca dominanţa şi curtarea unde între indivizi există un nivel înalt de concurenţă, trăsăturile care semnifică puterea şi forţa reproductivă au o tendinţă naturală de a se accentua, manifestările lor vizibile devenind mai pronunţate şi mai pregnante.

Acest lucru poate ajunge uneori la extrem, în lumea animală, de exemplu, există macroindicatori ca enormii cleşti roşii ai crabului mascul din specia Uca ce depăşesc chiar dimensiunea corpului şi pe care acesta îi mişcă ameninţător în jurul său ori de câte ori vrea sărutând o fată nu a existat nicio erecție intimideze alţi masculi sau să impresioneze o femelă.

În societatea noastră există bărbaţi care ridică greutăţi şi consumă substanţe care măresc diametrul muscular pentru a arăta mai puternici şi femei care se urcă pe sărutând o fată nu a existat nicio erecție de operaţie pentru a avea un fund mai mare sau sâni mai voluminoşi. Cleştii supradimensionaţi, bicepşii uriaşi şi sânii masivi sunt toate nişte arme în războiul din ce în ce mai acerb al dominanţei şi atracţiei — sunt creaţi pentru a atrage atenţia, pentru a transmite mesajul, pentru a surclasa adversarii modalități de întărire a erecției în final pentru a permite individului accesul la resurse limitate ca hrana, adăpostul sau partenerii sexuali.

Microindicatorii Există două situaţii în care indicatorii comportamentali devin mai puţin observabili. Atunci când persoana face o încercare deliberată de a păstra secretul şi atunci când autorul dezvăluie fără voia sa adevăratele sale intenţii. Prin însăşi natura lor, semnalele secrete sunt adresate numai anumitor indivizi — pentru a rămâne secret este esenţial ca numai anumite persoane să înţeleagă mesajul iar pentru restul lumii acesta să rămână ascuns.

De multe ori se ajunge la Gesturile care ne trădează acest lucru cu ajutorul unui semnal miniatural care este ataşat unei acţiuni obişnuite ce nu atrage atenţia. Când se află în prezenţa altor persoane îndrăgostiţii comunică uneori printr-un cod propriu, folosind cuvinte speciale sau semnale miniaturale — în acest fel pot schimba mesaje de iubire fără ca ceilalţi să îşi dea seama. În mod similar, membrii societăţilor secrete se recunosc de multe ori între ei prin felul în care dau mâna — de exemplu, zgâriind palma partenerului sau poziţionând degetele astfel încât celălalt să primească mesajul fără ca altcineva să vadă ce se petrece.

Detectarea este evitată prin reducerea deliberată a semnalului la minimum. Şi ca o măsură de protecţie suplimentară, acesta este ascuns într-o activitate foarte puţin susceptibilă să trezească bănuieli. Semnalele miniaturale sunt des întâlnite şi în situaţiile în care autorul încearcă să ascundă ceea ce gândeşte. De exemplu, când oamenii mint sau sunt anxioşi, semnalele care îi trădează şi le arată adevăratele sentimente sunt deseori extrem de mici şi au o durată foarte scurtă.

Spre deosebire de semnalele pe care le schimbă între ei îndrăgostiţii sau membrii societăţilor secrete, aceste microsemnale sunt produse complet neintenţionat. Când oamenii descriu o experienţă dureroasă afişând o atitudine curajoasă, nu de puţine ori îşi trădează disconfortul schimbându-şi puţin expresia facială. O dată zâmbesc dând impresia că experienţa nu i-a afectat deloc; în momentul următor faţa lor se transformă în cea mai scurtă grimasă.

Apoi, înainte ca cineva să observe ceva, zâmbetul revine pe chip şi orice semn de disconfort s-a şters. Caracteristica distinctivă a microsemnalelor faciale este viteza desfăşurării lor — este ca şi cum cineva ar trage perdelele deoparte permiţând trecătorilor să arunce o privire în interiorul casei pentru a le trage imediat la loc.

Acţiunea se derulează atât de rapid încât oamenii nu observă nici măcar când Peter Collett se dau perdelele la o parte şi cu atât mai puţin ce se află în casă. Exact aşa stau lucrurile cu microsemnalele.

Ce este limbajul corpului?

Când ne ascundem gândurile sau când în mintea noastră apare o imagine foarte puternică, uneori aceasta se vede pe faţa sau în mişcările noastre. Dar imediat ce gândul rebel a reuşit să se strecoare pe faţa noastră, procesele care ne controlează comportamentul intră în acţiune, îl înlătură şi restabilesc expresia dorită, între timp totuşi, dovada este în văzul tuturor — trebuie numai să observăm microsemnalul şi să fim capabili să îl interpretăm corect.

În principiu, microsemnalele pot apărea în orice zonă din corp dar datorită naturii delicate a muşchilor faciali, acestea au cea mai mare probabilitate de apariţie pe faţă. Când apare un microsemnal pe faţă, indică existenţa unei stări conflictuale — de obicei între o stare emoţională pozitivă pe care vrem să o vadă ceilalţi şi o stare emoţională negativă pe care încercăm să o ascundem.

Când starea emoţională negativă câştigă momentan bătălia, pierdem controlul asupra muşchilor faciali şi apare microsemnalul. În cea mai mare parte a timpului ignorăm complet existenţa acestui conflict în noi şi faptul că ne arătăm gândurile intime lumii exterioare. Dar chiar şi atunci când suntem conştienţi de emoţiile noastre contrarii tot nu realizăm că microsemnalele faciale ne dau de gol.

De obicei, microsemnalele indică emoţiile pe care am dori să le ascundem — ca de exemplu frica, surpriza, tristeţea şi dezgustul. Există şi momente când oamenii încearcă să menţină o expresie serioasă şi se strecoară un microsemnal sub forma unui zâmbet. Uneori microsemnalele apar numai pe jumătate de faţă, alteori sunt vizibile pe toată faţa. Pentru că apar şi dispar atât de rapid, majoritatea microsemnalelor trec neobservate.

Când oamenii sunt avertizaţi să caute microsemnale, probabilitatea recunoaşterii lor creşte deşi unele persoane au performanţe mult mai bune decât altele.

Meniu de navigare

Cei care se pricep să detecteze microsemnalele sunt de obicei mai interesaţi de semenii lor şi se pricep mai bine să identifice minciuna. Totuşi oricine se poate antrena să fie mai sensibil la microsemnale. Gesturile om de erecție 30 de ani ne trădează 19 Indicatori mascaţi Unele dintre semnalele care ne dau de gol sunt făcute timid, lăsând parcă impresia că nu vor să fie observate — ele funcţionează tainic, pretinzând a fi altceva decât sunt în realitate.

De exemplu, gestul involuntar de α-si şterge ochii încearcă să ni se prezinte ca o tentativă inocentă de a îndepărta o impuritate sau un fir de praf de sub ochi dar în realitate este un semn nerecunoscut că persoana este tristă.

​Femeile ne-au povestit cum e să-i iei virginitatea unui bărbat

Există multe semnale mascate. De exemplu, când cineva minte, de multe ori simte nevoia inconştientă de a nu spune ceva care ar putea să îl trădeze şi reacţionează la acest impuls atingându-şi buzele sau aşezând un deget în aşa fel încât să păzească gura. Acestea sunt gesturi inconştiente de autocenzurare, ele ar fi foarte uşor de remarcat dacă nu s-ar putea deghiza luând forma altor acţiuni.

Prin urmare, când vedem că oamenii îşi ating buzele ne gândim automat că le curăţă de ceva iar când vedem că pun un deget în faţa lor presupunem pur şi simplu că meditează sau sunt atenţi. Nu recunoaştem aceste acţiuni ca indicatori comportamentali pentru că ele au reuşit să treacă drept altceva. Acelaşi lucru se întâmplă şi când oamenii se bat unii pe alţii pe spate. Dacă urmăriţi două persoane care se îmbrăţişează, veţi vedea că se bat pe spate.

Pentru cei care observă scena, pentru cel care este bătut pe spate şi chiar şi pentru autorul gestului, acesta pare un semn de afecţiune. Dar nu este — de fapt este un semnal care indică dorinţa de a ieşi din îmbrăţişare!

penisul se odihnește dureros împotriva

Deşi nu realizează, întotdeauna în momentul când sunt bătuţi pe spate oamenii reacţionează punând capăt îmbrăţişării. Deşi persoana care este bătută pe spate a primit tainic semnalul de a pune capăt îmbrăţişării, nu există nici un sentiment de respingere.

Tocmai pentru că semnalul de încheiere operează pe ascuns trecând drept un gest de afecţiune când de fapt este o comandă. Ei revelează deseori lucruri pe care autorul nu ar dori să le ştie ceilalţi despre el şi pe care în unele cazuri încearcă deliberat să le ascundă de alţii.

Totuşi există acţiuni care vor să treacă drept indicatori comportamentali fără să fie, acţiuni care pretind că trădează adevăratele intenţii ale persoanei, fără să fie de fapt aşa.

Există o serie de diferenţe între indicatorii comportamentali autentici şi cei falşi. In primul rând, indicatorii care apar fără intenţie tind să fie autentici. Înroşirea feţei, transpiraţia, dilatarea pupilei, de exemplu, se află în afara controlului conştient. Astfel persoana nu poate juca teatru — nu putem determina obrajii să se înroşească, aşa cum nu ne putem comanda să transpirăm şi nu ne putem face pupilele să se dilate la ordin.

Ludovic al XVI-lea al Franței - Wikipedia

Prin urmare, când faţa cuiva se înroşeşte putem fi siguri că are un sentiment de jenă iar când vedem pe cineva transpirând putem fi siguri că îi este cald sau este tulburat de ceva, sau şi una şi alta. La fel, când vedem pupilele cuiva dilatându-se putem presupune că a scăzut intensitatea luminii din jur sau că persoana trăieşte o emoţie puternică.

Deşi înroşirea, transpiraţia şi dilatarea pupilei se află toate în afara controlului conştient, există totuşi diferenţe între ele. De exemplu, când roşim suntem perfect conştienţi că şi ceilalţi ne pot vedea jena şi că nu putem face nimic pentru a schimba acest lucru.

Informațiiimportante